În ultimele decenii ale secolului XIX administraţia locală a realizat ca oportună pentru dezvoltarea oraşului, accentuarea funcţiuni de staţiune balneară, pe lângă cele tradiţionale existente -comerț, activitate portuară, meșteșuguri-.Urmărind activarea noii funcțiuni, aproape neexploatată în folosul orașului, în această etapă, s-a realizat, ca un prim demers: construirea localului pentru băile în mare.
A urmat în anul 1880 construirea unei clădiri din paiantă” o casă de cură” (?) cu funcţiunea de Cazină. Construcția șubredă ce deja necesita reparaţii în 1888, a fost înlocuită în 1892 cu o clădire din paiantă şi lemn , pentru Cazină.
Totuși nici clădirea II nu a fost o construcție solidă. Astfel după un deceniu, în 1902, se afirma „s-a constatat că grinzile şi duşumelele terasei sunt putrede cu totul şi trebuiesc negreşit înlocuite… Timpul pentru facerea lor fiind…înaintat pentrucă casinul trebuie deschis de aici înainte, dl. Primar roagă consiliul să aprobe devizul…de 1418 lei…și să decidă executarea lor în regie.”
Totuși trebuie remarcat că localul menținea activitatea de agrement tot anul, nu numai în sezonul estival. În el se desfăşurau: baluri mascate, jocuri de noroc, concerte, cânta muzica militară, erau reprezentaţii teatrale -în 1889 compania „Marinescu”, în 1890 compania „Burienescu”dar şi altele de interes public ca în 1900 când conform anunțului dinziarul ”Constanța”„… duminică 25 iunie a avut loc în sala Casinului Comunal distribuirea premiilor la şcoalele statului…”
Viaţa oraşului după 1900 s-a intensificat atât pe planul dezvoltării activităţilor portuare, comerciale şi implicit a celor importante social şi cultural într-un oraş în plină
expansiune. Se remarcă astfel cum clădirii Casinului, deşi o construcţie fără valoare arhitecturală, i se acorda de Primărie –proprietara stabilimentului- o semnificaţie majoră :
1902 „…Casinul Comunal este frecventat în cea mai mare parte de persoane cu distincţie şi de străini
care vin la băi şi care au dreptul să pretindă un bun tratament…Acest tratament încetează când se face comerţ din întreprinderea casinului. Antreprenorul…va pierde din regulile de urbanitate…şi va aduce atingere prestigiului casinului… îi scapă consideraţiile de ordin moral superior..”
În 1904 cu ocazia licitaţiei închirierii se impunea intreprenorului, prin Caietul de sarcini, următoarele
condiţii: „Această arendare are obiect exploatarea casinului şi a bufetului în profitul antreprenorului cu obligaţia pentru el: de a întreţine cea mai mare curăţenie, a îngriji mobilierul casinului care i se va da în primire…,a servi publicului vizitator articole de consumaţiei şi răcoritoare de cea mai bună calitate după un tarif aprobat de primărie. Această arendare se mai face cu dreptul absolut al Primăriei de a rezilia contractul în orice timp (aprobat) îndată ce se va dovedi că antreprenorul nu întreţine curăţenia în casin şi n-are articole de consumaţiune de cea mai bună calitate, sau când el şi personalul său de serviciu nu s-ar purta cuviincios cu publicul vizitator al casinului..”
Spaţiile Cazinului/Cazinoului au continuat a fi închiriate, uneori prin bună învoială, aşa cum s-a dat „domnului căpitan C.I.Creangă, cofetar din Bucureşti…” ,sau prin licitaţie. De
altfel modul de folosinţă a spaţiilor localului era un subiect frecvent dezbătut în Consiliul Comunal. La 17 iunie 1903 se afirma „Casinul Comunal urmează să se deschidă în curând şi să se pună la dispoziţia publicului vizitator al băilor de mare în stagiunea anului curent…”,în consecinţă se discutau programul şi preţurile: „Pentru abonaţi se vor da două baluri pe săptămână…Intrarea la balurile de copii, 50 de bani…”
sursa info »» /www.arhivacezaramucenic.rhabillage.ro/
