Când vii de oriunde dinspre Occident la malul Mării Negre, Constanţa îţi poate părea o poartă a Orientului. Se întâmplă altfel cu un drum care începe dinspre Răsărit şi ajunge tot aici: Constanţa este un prag peste care se zăreşte Vestul. Un amestec inconfundabil de istorii, de culturi, de naţii, de oameni, de obiceiuri, unul mai diferit decât celălalt.
Poate să apară totul ca o improvizaţie, în comparaţie cu sobrietatea şi ordinea Occidentului dar fiecare stradă a Constanţei vechi ascunde sub ea câteva istorii succesive: drumuri, locuinţe, fortăreţe, morminte, prăvălii. Pe vremea când oraşele Vestului începeau să construiască, vechea cetate greacă, apoi romană, a Tomisului aproape obosise.
Constanţa este cel mai vechi oraş al României. Toată viaţa lui a fost legată de mare, de port, de comerţ. De la începuturi melanjul de rase şi religii a dat identitate acestui loc. Mărturiile grecilor şi romanilor sunt peste tot în Peninsulă: ziduri de case şi de prăvălii, coloane, terme, superbul mozaic, unic în regiune, statui splendide, morminte pictate. Este primul oraş din ţară a cărui poveste o putem citi în literatură: acum două milenii, Publius Ovidius Naso scria pe îndelete despre viaţa la Pontul Euxin şi, mai ales, despre soarta tomitanilor.
mai mult la /www.info-sud-est.ro/
