În antiteză cu tot ceea ce ochiul poate vedea în centrul vechii cetăți Tomis, se înalță atent reabilitată, la numărul 13, Casa Damadian. Ca o particularitate, parcă supărată, personificând-o, de ceea ce se întâmplă cu bogăția arhitecturală și istorică a acestei piețe aruncate la periferia interesului administrativ, Casa Damadian privește spre mare, întorcându-se cu spatele la Piața Ovidiu. La stânga-i șade tristețea unui Muzeu de Istorie Națională și Arheologie ponosit, ce își cară pe umeri destinul tragic din ultimii 25 de ani. La dreapta-i, cenușiul blocurilor comuniste o pune, prin comparație, în evidență. În față, privește peste portul Constanței, către orizontul unor vremuri mai bune.

Nu un constănțean de-al locurilor, nici măcar un român, fie el din interiorul sau din afara granițelor, ci un norvegian venit de pe coasta Mării Nordului, de la 3000 de kilometri depărtare. Născut la Stavanger, oraș port deasemenea, acest iubitor de istorie a decis, alături de tatăl său și de un alt investitor norvegian, că reabilitarea Constanței vechi trebuie să înceapă de undeva.

Și a început de la Casa Damadian, care strălucește astăzi sub razele arzătoare vara și ascunde poveşti fermecate în timpul iernilor blânde de la malul mării.

Din Marea Nordului spre lumea lui Ovidius: drumul dintre Stavanger şi Constanța din dragoste de mare şi de istorie

Îl cheamă Børge Kallesten și afirmă răspicat că iubește Constanța veche: „Zona veche a Constanței reprezintă pentru mine o călătorie în timp, este foarte încărcată cu istorie. În camera noastră de zi, acasă, în Norvegia, am un tablou mare – peste 2 metri lățime – cu Piața Ovidiu. Pe șemineu am un duplicat de semn de stradă cu «Str. Vasile Canarache.» Așa că da, zona peninsulară este foarte importantă pentru mine“.

mai mult la   /www.info-sud-est.ro/

 

foto :  /facebook.com/pg/CasaDamadian/

Lasă un răspuns